Titlu Dama De Pica
Autor A.S. Puskin
Categorie Literatură universală
DOWNLOAD PDF
Dama De Pica

Întro seară, la ofiţerul Narumov din garda călare era joc de cărţi.
Noaptea lungă de iarnă se scursese pe nesimţite; la cinci dimineaţa, jucătorii se
aşezară să mănânce. Cei care câştigaseră mâncau cu poftă; ceilalţi şedeau cu
gândul aiurea, în faţa farfuriilor goale. Dar se servi şampanie, convorbirea se
învioră şi toţi luară parte la ea.
— Tu ceai
făcut, Surin? Întrebă gazda.
— Am pierdut, ca de obicei. Trebuie să mărturisesc că nam
noroc… Joc
mirandole, nu mă înfierbânt, nimic nu mă face sămi
pierd capul, şi totuşi nu
reuşesc să câştig!
— Şi nu tea
ispitit niciodată? Nai
pontat niciodată pe cartea
câştigătoare?… Ai o voinţă uimitoare.
— Ce să mai spun de Hermann! Vorbi unul din oaspeţi, arătând spre un
tânăr genist. Na
luat cărţile în mână de când e, na
tras niciodată vreun parol,
şi cu toate astea stă cu noi până la ora cinci dimineaţa şi se uită cum jucăm!
— Jocul mă atrage grozav, răspunse Hermann, dar nus
în stare să
sacrific strictul necesar numai cu nădejdea de a dobândi un prisos.
— Hermann e neamţ şi e chibzuit, asta e! Observă Tomski. Dar dacă
pentru mine există un om de neînţeles, apoi e bunica mea, contesa Ana
Fedotovna.
— Cum?! Ce?! Strigară oaspeţii.
Tomski urmă:
— Nu pot pricepe cum se face că bunica mea nu pontează niciodată!
— Dar, spuse Narumov, de ce vă miră că o bătrână de optzeci de ani nu
pontează?
— Va să zică, dumneavoastră nu ştiţi nimic despre ea?
— Nu, întradevăr,
nu ştim nimic!
— O, atunci ascultaţi!… Trebuie să ştiţi că acum vreo şaizeci de ani,
bunica mea a fost la Paris şi se bucura de mare succes. Lumea alerga să vadă
la Venus moscovite! Richelieu îi făcea curte, şi bunica susţine că el era gatagata
să se împuşte din pricina neînduplecării ei.
Pe vremea aceea, doamnele jucau faraon. Jucând o dată la curte cu
ducele de Orleans, bunica a pierdut o sumă foarte importantă pe cuvânt de
onoare. Cum ajunse acasă, în timp ceşi
dezlipea aluniţele şişi
desfăcea
crinolina, îl anunţă pe bunic că a pierdut la cărţi şii
porunci să achite datoria.
După câte miaduc
aminte, răposatul meu bunic era un fel de
administrator al bunicii. Se temea de ea ca de foc; totuşi, când auzi de
pierderea aceea îngrozitoare îşi ieşi din fire, aduse catastifele cu socoteli şii
dovedi că în şase luni cheltuiseră o jumătate de milion, că la Paris nu au nici
satul de lângă Moscova, nici pe cel de lângă Saratov; şi refuză categoric să
plătească datoria. Bunica îi trase o palmă şi se culcă singură, în semn că se
supărase pe el.
În ziua următoare porunci să fie chemat soţul, nădăjduind că pedeapsa
conjugală aplicată îşi va fi făcut efectul; dar îl găsi la fel de neînduplecat.
Pentru prima oară în viaţă ajunsese să aibă cu el discuţii şi explicaţii; voia săl
ruşineze, catadicsind săl
lămurească că o datorie nu se amestecă cu alta, şi că
un prinţ nui
totuna cu un căruţaş. Degeaba însă, bunicul nui
mai dădea
ascultare. Nu, şi gata! Şi bunica nu ştia ce să mai facă.
Cunoştea îndeaproape un om remarcabil. De bună seamă că aţi auzit
despre contele de SaintGermain
{1}, despre care se povestesc atâtea lucruri
uimitoare. Ştiţi, cred, că el se dădea drept jidovul rătăcitor, drept cel care găsise
elixirul vieţii, piatra filosofală şi altele. Lumea râdea de el ca de un şarlatan, iar
Casanova, în Memoriile lui, spunea că e spion. Cu tot misterul carel
înconjura,
SaintGermain
avea o înfăţişare onorabilă şi era foarte: simpatic în societate.
Bunicămea
îl mai iubeşte şi astăzi şi se supără dacă i se vorbeşte de el
nerespectuos. Ea ştia că SaintGermain
dispune de sume mari de bani. Se
hotărî să recurgă la el. Îi scrise un bileţel, rugândul
să vină la ea numaidecât.
Ciudatul bătrân veni îndată şi o găsi foarte nenorocită. Ea îi descrise în
cele mai negre culori barbaria soţului şi îi spuse căşi
pune întreaga speranţă
în amabilitatea şi prietenia lui. SaintGermain
rămase pe gânduri.
— Aş putea să vă pun la dispoziţie această sumă, însă ştiu că nu vă veţi
găsi liniştea până când nu mio
veţi înapoia, iar eu naş
vrea să vă fac alte griji.
Există un mijloc: vă puteţi recâştiga banii.
— Dar, dragul meu conte, zise bunica, vă spun doar că nu mai avem bani
deloc.

4193