Titlu Banco
Autor Henri Charriere
Categorie Literatură universală
DOWNLOAD PDF
 Banco

Capitolul I – Primii paşi ai libertăţii — Noroc, Francés! Din acest moment sunteţi liberi. Adios!
Ofiţerul care ne-a însoţit de la ocna din El Dorado ne întoarce
spatele, după ce ne face un semn cu mâna.
Cât de uşor poţi să te desparţi de lanţurile pe care le târai
după tine de treisprezece ani. Luându-l pe Picolino de braţ,
pornesc pe cărarea în pantă, care, pornind de la malul fluviului
unde ne-a lăsat ofiţerul, urcă spre satul El Dorado. Şi în
bătrâna mea casă din Spania, acum, în 1971, mai exact în
noaptea de 18 august, mă revăd aievea pe cărarea cu prundiş şi
nu numai vocea ofiţerului îmi sună în urechi la fel de grav şi de
clar, ci şi gestul pe care-l fac este acelaşi ca în urmă cu
douăzeci şi şapte de ani: întorc capul.
Este miezul nopţii, afară este întuneric. Ei bine, nu. Pentru
mine, şi numai pentru mine, soarele străluceşte, este ora zece
dimineaţa şi privesc cei mai frumoşi umeri, cel mai frumos
spate văzuţi în viaţa mea, cei ai temnicerului care se
îndepărtează, ceea ce înseamnă sfârşitul pazei care –zile, nopţi,
minute, secunde –nu a încetat niciodată, timp de treisprezece
ani, să-şi facă simţită prezenţa apăsătoare.
O ultimă privire spre râul Caroni, o ultimă privire peste
umerii temnicerului meu, spre insula din mijlocul fluviului,
unde se află ocna venezueliană, o ultimă privire spre oribilul
trecut care a durat treisprezece ani în care am fost călcat în
picioare, umilit, strivit.
Pe fluviu, pe pânza de aburi ce se înalţă din apa încălzită de
soarele fierbinte al tropicelor, par să se proiecteze ca pe un
ecran imaginile drumului pe care l-am parcurs. Refuz să asist la
derularea acestui film, îl iau pe Picolino de braţ, întorcând
spatele acestui ecran straniu, şi-l târăsc repede, după ce mi-am
scuturat umerii parcă pentru a mă debarasa definitiv de noroiul
trecutului.
Libertatea? Dar unde? La un capăt de lume, în mijlocul
platourilor Guyanei venezueliene, într-un sătuc ascuns în cea
mai exuberantă pădure virgină pe care ţi-o poţi imagina. Mă
aflu în partea de sud-est a Venezuelei, aproape de frontiera
braziliană, înconjurat de un imens ocean verde, străpuns doar
ici şi colo de căderile de apă ale râurilor şi fluviilor care-l

713