Titlu Artificii
Autor Jorge Luis Borges
Categorie Literatură universală
DOWNLOAD PDF
Artificii

Chiar dacă sunt executate cu mai puțină stângăcie, piesele din această carte
nu diferă de cele care alcătuiesc volumul anterior. Două dintre ele îngăduie,

poate, o mențiune mai amplă: Moartea și busola și Funes cel ce nu uită. Cea de-
a doua este o lungă metaforă a insomniei. Cea dintâi, în pofida numelor germane

și scandinave, se petrece într-un Buenos Aires de vis: întortocheata Rue de Toulon
este Promenada Julio; Triste-le-Roy este hotelul unde Herbert Ashe a primit, și
poate nu a citit, volumul al unsprezecelea dintr-o enciclopedie iluzorie. După ce
am redactat această ficțiune, m-am gândit la posibilitatea de a amplifica timpul
și spațiul în care se desfășoară: răzbunarea ar putea fi moștenită; termenele ar
putea să se numere cu anii, poate cu veacurile; prima literă a Numelui ar putea
fi articulată în Islanda; cea de-a doua, în Mexic; cea de-a treia, în Hindustan. Este
nevoie oare să mai adaug că secta Hasidim include sfinți și că sacrificarea celor
patru vieți pentru a obține cele patru litere pe care le impune Numele este o
fantezie pe care mi-a dictat-o forma povestirii mele?
Post-scriptum din 1956. — Am adăugat la această serie trei povestiri: Sudul,
Secta Fenix și Sfârșitul. În afară de un personaj — Recabarren — a cărui
imobilitate și pasivitate slujea drept contrast, nimic sau aproape nimic nu este
invenția mea în cuprinsul scurt al ultimei povestiri; tot ce se află în ea există
implicit într-o carte celebră, iar eu am fost primul care a descifrat-o sau, cel puțin,
am făcut cunoscute rezultatele acestei operații. În alegoria lui Fenix mi-am
asumat sarcina de a sugera un fapt comun — Secretul — într-un mod șovăitor și
treptat, care să se dovedească până la urmă lipsit de echivoc; nu știu până unde
m-a însoțit norocul. Despre Sudul, care este probabil cea mai bună din aceste
povestiri, e de ajuns să-l previn pe cititor că este cu putință să fie citită ca o
narațiune directă a unor fapte cu caracter epic, dar și în alte feluri.
Schopenhauer, De Quincey, Stevenson, Mauthner, Shaw, Chesterton și Leon
Bloy formează grupul eterogen al autorilor pe care-i citesc necontenit în fantezia
cristologică intitulată Trei versiuni ale lui Iuda, cred că percep influența
îndepărtată a celui din urmă.

1494