Titlu Dimineti de lavanda
Autor Jude Deveraux
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Dimineti de lavanda

-HELEN? HELEN ALDREDGE? întrebă persoana de la celălalt capăt al firului. Dacă ar fi întrebat-o cineva,Helen ar fi spus că trecuse atâta vreme de când auzise vocea lui Edilean Harcourt,încât nu ar fi recunoscut-o.Dar o recunoscuse. Nu auzise tonurile acelea elegante,patriciene,decât de câteva ori,dar de fiecare dată fusese semnificativ.Pentru că interlocutoarea ei era cine era,Helen nu sublinie că numele ei de femeie măritată era Connor. -Domnişoară Edi? Dumneata eşti? -Ce memorie bună ai.Helen vizualiza femeia în timp ce îşi amintea de ea: înaltă,slabă; o ţinută perfectă,cu părul ei negru mereu la locul lui.Hainele ei erau întotdeauna de cea mai bună calitate şi aveau un stil fără vârstă.Trebuia să se apropie de nouăzeci de ani-doar era de vârsta lui David,tatăl lui Helen. -Am predecesori buni,spuse Helen,după care vru să-şi muşte limba.Tatăl ei şi domnişoara Edi fuseseră odinioară logodiţi,dar când Edilean se întorsese din Cel de al Doilea Război Mondial,iubitul ei David era căsătorit cu mama lui Helen, Mary Alice Welsch.Trauma fusese atât de mare,încât domnişoara Edi îi lăsă risipitorului ei frate străvechea,marea casă pe care familia ei o deţinea de generaţii,părăsi orăşelul care purta numele strămoşilor ei şi nu se căsători niciodată.Astăzi încă mai existau bătrâni în Edilean care vorbeau despre Marea Tragedie-şi încă o mai priveau cu ochi reci pe mama lui Helen.Ceea ce făcuseră David şi Mary Alice dusese la sfârşitul liniei directe a familiei Harcourt-familia fondatoare.Cum Edilean,Virginia,se afla atât de aproape de Colonial Williamsburg,pierderea descendenţilor direcţi ai celor care fuseseră aproape de George Washington şi Thomas Jefferson era o lovitură mare pentru ei. -Da,ai într-adevăr predecesori buni,spuse domnişoara Edi fără ezitare.De fapt, sunt atât de sigură de capacităţile tale încât m-am hotărât să te rog să mă ajuţi. -Să te ajut? întrebă Helen curioasă.De mică auzise atâtea despre ostilitatea şi mânia cauzate de ceea ce se întâmplase în timpul vieţii tatălui ei.De fapt,ea nu trebuia să audă toate astea,pentru că totul era vorbit în şoaptă,dar Helen fusese întotdeauna o persoană curioasă.Aşa că se instala de o parte a uşii,se juca cu păpuşile şi asculta. -Da,draga mea,să mă ajuţi,spuse domnişoara Edi pe un ton condescendent,care o făcu pe Helen să roşească.Dar linişteşte-te,nu am de gând să te rog să faci o sută de prăjituri pentru biserică. -Dar eu nu...Helen începu să se apere,dar se opri.Era la chiuveta din bucătărie şi îl putea vedea afară pe James,soţul ei,luptându-se cu noua instalaţie pentru hrănit păsările.Cineva ar trebui să scoată în afara legii pensionarea bărbaţilor,îşi spuse ea pentru a mia oară.Fireşte că James o să intre în casă cu o falcă în cer şi una în pământ din cauza instalaţiei iar ea o să trebuiască să-i asculte tirada. Fusese obişnuit să conducă sute de angajaţi de-a lungul mai multor state,dar acum nu-i mai avea decât pe ea şi pe fiul lor adult,cu care să facă pe şeful.Nu o dată alergase Helen la Luke,întrebându-l dacă nu-şi putea petrece după-amiaza cu el.Luke îi arunca privirea aceea amuzată şi o punea să smulgă buruieni. -În regulă,spuse Helen,cu ce te pot ajuta? N-avea importanţă că nu mai vorbise cu femeia asta de când? De douăzeci de ani? -Mi s-a spus că am mai puţin de un an de trăit şi ...domnişoara Edi se întrerupse la un sunet venind dinspre Helen. -Te rog,nu-mi plânge de milă.Nimeni nu şi-a dorit vreodată cu atât ardoare ca mine să părăsească lumea asta.Sunt aici de mult prea multă vreme.Dar spunându-mi-se că mi-a mai rămas un an întreg,am început să mă întreb ce ar mai trebui să fac cu viata mea.Helen râse auzind cuvintele.Chiar dacă domnişoara Edi nu mai locuia în orăşelul care purta numele unei stră-străbunici a ei,impactul său asupra acestuia era mare.Faptul că orăşelul încă mai exista,i se datora ei. -Ai făcut multe pentru Edilean.Ai ... -Da,draga mea,am dat bani şi am scris scrisori şi am produs un adevărat scandal când au vrut să ne ia casele.Am făcut toate astea,dar a fost floare la ureche.Nu m-a costat decât bani şi multă tevatură.Ceea ce nu am făcut,este că nu am îndreptat câteva greşeli pe care le-am făcut pe vremea când eram foarte tânără. Helen aproape că mormăi cu glas tare.Asta urma,îşi spuse ea.Povestea.Povestea despre cum mama ei,Mary Alice,i-a furat domnişoarei Edi logodnicul,la sfârşitul Celui de Al Doilea Război Mondial.Biata domnişoară Edi.Stricata aia bătrână de Mary Alice.Dar ea mai auzise toate astea. -Da,ştiu... -Nu,nu,spuse domnişoara Edi,întrerupând-o din nou pe Helen,nu mă refer la ceea ce au făcut părinţii tăi pe vremea când dinozaurii stăpâneau lumea.Gata,s-a terminat cu asta.Eu vorbesc despre acum,astăzi.Ceea ce s-a întâmplat,a schimbat ce se întâmplă astăzi.Încruntându-se,Helen îşi întoarse privirea de la soţul ei care dădea cu piciorul în instalaţia de hrănit păsările,pe care nu reuşea să o facă să stea în poziţie verticală. -Vrei să spui că dacă tatăl meu s-ar fi căsătorit cu tine,câteva vieţi ar fi fost cu totul altfel,spuse Helen încet. -Poate,spuse domnişoara Edi,dar vocea ei părea amuzată.Ce ştii tu despre ziua de paisprezece noiembrie 1941? -Că a fost chiar înainte de atacul de la Pearl Harbor? întrebă Helen prudentă. -Să înţeleg din asta că obiceiul tău de a trage cu urechea pe vremea când erai mică nu ţi-a folosit la nimic? în ciuda ei,Helen râse. -Nu,nu mi-a folosit.Domnişoară Edi,vrei te rog să-mi spui despre ce este vorba? Soţul meu trebuie să apară pentru masa de prânz,aşa că nu am prea mult timp. -Vreau să vii aici,în Florida,să-mi faci o vizită.Crezi că poţi suporta să stai atâta vreme departe de soţul tău? -E la pensie.M-aş putea muta la tine.Domnişoara Edi râse scurt,sec. -În regulă,dar nu trebuie să spui nimănui unde pleci sau pe cine vizitezi. Am câte ceva de discutat cu tine şi trebuie să ne gândim cum trebuie să facem ceea ce trebuie făcut.Fireşte,o să plătesc eu,pentru totul.Desigur,dacă te interesează. -O excursie gratuită? Secrete scoase la iveală? Sunt cât se poate de interesată. Cum aranjăm totul? -O să trimit acasă la mine toate datele despre călătorie şi le poţi lua de acolo.Ce mai face băiatul ăla frumos al tău? Helen ezită.Să-i dea răspunsul pe care-l dădea tuturor? Puţină lume ştia cu adevărat tot prin ce trecuse Luke în ultimii ani,dar Helen îşi spuse că într-un fel,domnişoara Edi ştia. -Îşi revine încet,încet.Dar aproape tot timpul se ascunde prin grădinile din jur şi sapă gropi.Nu vrea să discute cu nimeni despre problemele lui,nici măcar cu mine.

7537