Titlu Nopti inflacarate
Autor Jude Deveraux
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Nopti inflacarate

-CRED CĂ AM DAT DE EA,spuse căpitanul Erickson.Avea o voce uşor nefirească,trădând intensitatea cu care se stăpânea ca să-şi controleze încântarea. Stăteau la o masă de picnic,în Hugh Taylor Birch State Park,imediat la ieşirea din A1A,din Fort Lauderdale.Era o dimineaţă de septembrie şi Florida de Sud începea să se răcorească.Peste o lună,vremea avea să fie divină. -Presupun că te referi la Mitzi,spuse Mike Newland,pentru că exact ieri căpitanul îi dăduse un dosar gros al familiei.Mizelli Vandlo era o femeie căutată de ani buni de zile de câteva departamente de poliţie,inclusiv divizia de fraude din Fort Lauderdale,plus Serviciile Secrete,pentru fraude financiare şi FBI, pentru violenţe.Din câte se ştia,unica ei fotografie fusese făcută în anul 1973,la vârsta de şaisprezece ani,când era pe cale să se mărite cu un bărbat de cincizeci şi unu de ani.Nici măcar atunci nu fusese o frumuseţe dar chipul ei era uşor de reţinut,din cauza nasului imens şi a gurii fără buze. Căpitanul nu îi răspunse şi Mike ştia că avea să urmeze o Mare Lucrare şi îşi stăpâni cu greu clocotul care începea să-l cuprindă.Tocmai terminase un alt caz sub acoperire,care durase trei ani,după atâtea altele care-i ocupaseră tot timpul. Deşi Mike nu lucrase niciodată la cazul Vandlo,auzise că în urmă cu câțiva ani fuseseră operate arestări majore în familie,toate petrecându-se în aceeaşi zi,dar în state diferite.Dar Mitzi,fiul ei Ştefan şi alţi câțiva membri ai familiei-de la care aveau numeroase fotografii-reuşiseră într-un fel să scape şi să dispară în linişte.Până de curând nimeni nu ştiuse unde se aflau. Mike turnă ceai verde într-o ceaşcă şi i-l oferi căpitanului. -Nu,mulţumesc,eu rămân la asta,spuse căpitanul scuturând din cap şi ridicând o cană plină cu cafea. -Deci unde este? întrebă Mike,cu o voce mai hârșâită ca de obicei.De multe ori era pus în situaţia de a răspunde la întrebări privind vocea lui şi semi-minciuna lui standard era că un accident din copilărie era cauza acestei hârșâieli.Uneori mai înflorea,imaginând poveşti cu triciclete şi accidente de maşină,în funcţie de inspiraţia din ziua aceea.Dar indiferent de poveste,vocea lui Mike era la fel de intimidantă ca şi trupul lui,când era în acţiune. -Ai auzit vreodată de...? în timp ce căpitanul scormonea în buzunarul cămăşii după o bucată de hârtie,Mike putea jura că omul era înnebunit de altceva decât de găsirea lui Mitzi.În fond,aceasta era cel puţin a şasea oară când dăduseră de ea. -Ah,asta este.Ia să vedem dacă pot pronunţa numele locului.Ochii căpitanului dansau. -Cehoslovacia nu mai există,spuse Mike şters. -Nu,nu,orăşelul ăsta se află în State.Undeva în nord. -Jackonsville este „în nord”. -Gata,ăsta e.Eddy nu ştiu cum.Eddy...Lean. -Eddy Lean este un nume de persoană,nu un loc. -Poate că-l pronunţ eu prost.Spune-i mai repede.Un muşchi lucră în maxiliarul lui Mike.Nu-i plăcea jocul căpitanului. -Eddylean.În viaţa mea n-am auzit de el.Deci,unde...? Mike se opri,ţinându-şi respiraţia.Ed-y-lean,repetă el atât de încet,încât căpitanul aproape că nu-l auzi. -Edilean. -Ăsta este.Ai auzit vreodată de locul ăsta? Căpitanul băgă hârtia înapoi în buzunar.Lui Mike începură să-i tremure atât de rău mâinile,încât nici nu-şi putu ridica ceaşca.Le porunci să se liniştească-În timp ce încerca să-şi relaxeze faţa.Ca să nu-şi arate panica.Unui singur om îi spusese de Edilean şi asta cu mulţi ani în urmă.Dacă era implicat acel om,însemna că exista un mare pericol.Spuse încet: -Sunt convins că ai aflat că sora mea trăieşte acolo.Chipul căpitanului îşi pierdu zâmbetul.Intenţionase să îl tachineze pe Mike,dar nu îi plăcea să vadă atâta emoţie pură la un om din subordinea lui. -Mi s-a spus asta,dar cazul nu are nici o legătură cu ea.Şi înainte de a întreba, nimeni altcineva în afară de mine şi de procurorul general nu mai ştie că sora ta trăieşte acolo.Mike lucra să-şi controleze ritmul inimii.De multe ori se aflase el în situaţia de a-i face pe oameni să creadă că era cine de fapt nu era,aşa încât învăţase să-şi păstreze calmul cu orice preţ.Dar în acele cazuri,doar viaţa lui fusese în pericol.Dacă ceva se petrecea în micuţul Edilean,Virginia,atunci era în pericol viaţa singurei persoane care conta pentru el.Sora lui,Tess. Căpitanul strigă tare,apoi coborî vocea: -Mike! Revino pe pământ.Nimeni nu ştie nimic despre tine sau despre orăşelul tău sau despre sora ta,care este cât se poate de bine.Presupun că sunteţi foarte apropiaţi,adăugă el ezitant.Mike ridică dintr-un singur umăr.Experienţa îl învăţasesă divulge cât mai puţin posibil despre el însuşi. -Bine,nu-mi spune nimic.Dar ştii locul,da? -Nu am fost în viaţa mea acolo.Mike zâmbi forţat.Redevenise el însuşi şi era încântat să vadă încruntătura care traversase chipul căpitanului,îi plăcea să fie el cel stăpân pe situaţie. -Vrei să-mi spui despre ce este vorba? Nu-mi pot închipui că s-ar putea petrece ceva rău în micuţul Edilean.Dacă era adevărat că niciodată nu pusese piciorul în Edilean,orăşelul şi locuitorii lui îi dominaseră copilăria.Nu se putu împiedica să nu-şi ducă mâna la beregată şi să nu-şi amintească ziua aceea şi pe bunica lui furioasă,plină de ură. -Nu s-a întâmplat nimic,cel puţin nu încă,dar ştim că Ştefan se află acolo,spuse căpitanul. -În Edilean? Ce urmăreşte? -Nu ştim,dar e pe cale să se însoare cu o oarecare localnică.Căpitanul mai bău puţin din cola lui.

10626