Titlu Voi fi acolo
Autor Kyung Sook Shin
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Voi fi acolo

M-a sunat după opt ani. I-am recunoscut imediat vocea.
Nici n-a apucat bine să spună „Alo?“, că l-am şi întrebat unde
e. A tăcut. Opt ani. Nu-i puţin. Dacă ar fi să-i împart în ore,
aş ajunge la un număr greu de imaginat. Ziceam că sunt opt ani,
dar şi cu opt ani înainte, când lucruri de care acum nu-mi mai
amintesc ne prilejuiau întâlnirea în grup, fiecare privea în altă
parte şi doar la plecare ne strângeam mâna pe fugă. Şi asta era tot.
Nu-mi amintesc unde s-a întâmplat, dar era într-o noapte
de vară, în faţa unei scări abrupte dintr-un cotlon ascuns al ora -
şului. Am mers înspre el şi l-am luat de mână. Probabil că în
apropiere era un magazin de fructe, căci în aerul umed plutea
un miros ca acela pe care îl simţeam când muşcam dintr-o
prună. Aşa mi-am luat eu la revedere, ţinându-l de mână pen -
tru o clipă. Era perioada în care, indiferent ce ar fi crezut el,
ceea ce aş fi vrut eu să-i spun rămânea ascuns în sufletul meu
ca o perlă. Nu puteam să-i spun „Pa!“ sau „La revedere!“. Sim -
ţeam că, dacă aş fi deschis gura şi aş fi rostit un cuvânt, toate
lucrurile nespuse l-ar fi urmat într-o revărsare de neoprit, ca
aceea a unor mărgele înşirate pe o aţă care se rupe. Nu îmi era
uşor să ştiu că nu mă puteam controla când îmi aminteam de
zilele acelea în care ne ajutaserăm unul pe altul să creştem şi să
devenim mai profunzi, dar am afişat o mină total detaşată.
N-aş fi vrut să distrug amintirea acelor zile în care ne căutam
şi ne bizuiam unul pe altul.

Nici azi, nici acum opt ani, timpul n-a fost îngăduitor cu ni -
meni. Îşi urmează netulburat cursul. În clipa în care l-am în -
trebat cu nepăsare „Unde eşti?“, în ciuda faptului că nu ne-am
mai auzit de opt ani, mi-am dat seama că nu mă mai cram ponam
de cuvintele pe care nu i le putusem spune atunci. Şi nici nu mai
simţeam nevoia să mă prefac că îmi merge bine, doar ca să as -
cund sentimentele puternice pe care încă le nutream. Aşa se face
că l-am întrebat unde e cu foarte mult calm. Unde dispăruseră
toate cuvintele acelea care cândva mă făcuseră să rătăcesc inde -
cisă, copleşită de îndoială şi de tristeţe? Gândurile acelea amare...
Durerea aceea care, ori de câte ori eram singură, îmi străpungea
inima ca suliţa unui vânător, unde se ascunsese de puteam acum
să rezist aşa uşor? Aşa o fi viaţa? Oare de asta găsim trecerea
neîntreruptă a timpului frustrantă, dar totodată bine-venită?
Atunci, când eram prinsă în torentul acela din care părea că nu
e cale de scăpare, cineva, nu-mi mai amintesc cine, mi-a spus că
avea să treacă şi asta şi vor veni alte vremuri. Iată că vorba i s-a
adeverit. E o vorbă potrivită şi pen tru cei care trec prin momente
de suferinţă, şi pentru cei a căror viaţă e lipsită de griji. Unora le
dă puterea de a îndura, celorlalţi le dă forţa de a rămâne umili.

2806