Autoarea, o tânără intelectuală americană, soseşte în Japonia pentru un sejur de doi ani. Concediată din slujba de profesoară de engleză, Lea devine hostesă într-un club de noapte din Tokio. Un soi de gheişă, dar neaparat străină, un fenomen nou, tipic pentru oraşul japonez modern: „Noi vindem, de fapt, iluzii. Dar ceea ce deosebeşte hostesa de gheişă este natura acestor iluzii. În timp ce gheişa rămâne o relicvă culturală, hostesa este modernă şi exotică. Gheişa beneficiază de o educaţie riguroasă: muzică tradiţională japoneză, dans, bune maniere. Iluzia se referă, în cazul ei, la autenticitate. Hostesa străină oferă, în schimb, iluzia evadării din canoanele rigide ale societăţii japoneze“, scrie Lea Jacobson. Lea va pătrunde într-un univers deopotrivă strălucitor şi pustiitor. Noapte de noapte, ea va hrăni fantasmele erotice ale bărbaţilor din „lumea plutitoare“ a metropolei. Îşi va pierde identitatea printre diversele roluri pe care e obligată să le interpreteze, va ceda exceselor de tot felul - alcool, automutilare, dependenţă emoţională – şi va avea impresia că nu mai poate evada din acest stil de viaţă care altadată o încântase, din această stranie cultură a fanteziei.