Titlu Beatrix
Autor Lisa Kleypas
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Beatrix

Totul a început cu o scrisoare. Pentru a fi exacţi, a fost vorba de menţionarea cîineiui. - Despre ce cîine e vorba? întrebă Beatrix Hathaway. Al cui? Prietena ei, Prudence, frumuseţea comitatului Hampshire, ridica ochii de pe scrisoarea trimisă de ci II In/, inul ei, căpitanul Christopher Phelan. Deşi nu era indicat ca un gentleman să corespondeze cu o fata nemăritată, aranjaseră să-şi trimită scrisorile prin cumnata lui Phelan, ca intermediar. Prudence se încruntă ironică. - Realmente, Bea, tu îi acorzi o atenţie mult mai mare unui cîine, decît i-ai acordat vreodată căpitanului Phelan. - Căpitanul Phelan nu are nevoie de atenţia mea, rosti Beatrix pragmatică. Se află în atenţia fiecărei domnişoare de măritat din Hampshire. în afară de asta, el a ales să se ducă la război şi eu sînt sigură că petrece o vreme adorabilă umblînd ţanţoş în uniforma lui elegantă. - Nu e deloc elegantă, veni răspunsul posac al lui Prudence. De fapt, noul lui regiment are nişte uniforme îngrozitoare - foarte simple, de culoare verde închis cu galoane negre şi fără nici un fel de şnururi sau trese de aur. Şi cînd l-am întrebat de ce, căpitanul Phelan mi-a spus că au făcut asta pentru a-i ajuta pe infanterişti să se ascundă, ceea ce nu are nici un sens, pentru că toată lumea ştie că un soldat britanic este mult prea curajos şi mîndru, pentru a se ascunde în timpul bătăliei. Dar nhristopher - vreau să spun căpitanul Phelan – a pus că e ceva legat de... o, a folosit un cuvînt franţuzesc... - Camouflage? întrebă Beatrix intrigată. - Da, de unde ai ştiut? - Multe animale au diverse moduri de a se camufla, pentru a nu fi văzute. Cameleonii, de exemplu. ' ..iu felul cum penajul bufniţei e împestriţat, pentru i o ajuta să se confunde cu scoarţa copacilor. Genul acela... - Dumnezeule, Beatrix, nu începe să-mi ţii o prelegere despre animale. - Mă opresc, dacă îmi spui de cîine. Prudence îi întinse scrisoarea. - Citeşte tu însăţi. - Dar Pru, protestă Beatrix, cînd paginile mici şi frumos împăturite îi fură băgate în mînă. Căpitanul Phelan poate 2 că ţi-a scris ceva personal. - Nu cred să am eu norocul ăla! E o scrisoare cu adevărat sumbră. Nimic, doar lupte şi informaţii proaste.

11790