Titlu Dezgolita
Autor Lola Beccaria
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Dezgolita

În noaptea aceasta mă simt excitată. Nu în sensul care în mod normal i se dă cuvântului excitare. Nu. Nu sunt excitată sexual. De fapt, simt o energie de care trebuie să mă eliberez, altminteri o să putrezească în mine. De câte ori nu m-am simţit la fel şi nam ştiut ce să fac cu ceea ce fermenta în interiorul meu, transformându-mă atunci, în funcţie de circumstanţe, într-o căţea în călduri ori într-o frigidă cariatidă! E ciudat argumentul acela că atunci cînd o femeie e morocănoasă ori aspră cu ceilalţi asta înseamnă că „nu-i regulată”. Deşi în general bărbaţii interpretează astfel lucrurile, eu de multe ori mă regăseam în tipologia aceasta. Mi se părea fundamental să fiu bine regulată şi nu mai analizam celelalte motive care ar fi putut genera o proastă dispoziţie sufletească, cu excepţia unei vieţi sexuale satisfăcătoare. Nu mai gândesc aşa. Există diferite tipuri de energie şi fiecăruia îi corespunde un anumit tip de frustrare care ne macină dacă nu ne eliberăm de tensiunea interioară sau dacă nu o folosim pentru a ne vindeca sufletul. Aşadar, în noaptea aceasta forţa mea ţâşneşte din necesitatea imperioasă de a-mi istorisi povestea aşa cum s-a petrecut, şi nu aşa cum câţiva vulturi atraşi de stârvuri o vor diseca mâine în sala de chirurgie a presei de scandal. Sau poate că ar fi mai bine să spun că vreau să-mi mărturisesc povestea, nu cum este, ci aşa cum o văd eu, aşa cum o simt, aşa cum am trăit-o. Fiindcă e cert că o parte din cei care se vor apropia de aceste pagini, după ce le vor fi citit, nu îşi vor schimba modul de a judeca faptele. Ba mai mult, poate că atunci mă vor condamna cu şi mai multă asprime, 4 găsind în povestea mea sute de motive covârşitoare pentru a mă lapida după bunul lor plac. Adevărul e că nimic nu este fără ca înainte să fi fost descoperit de privirea cuiva. Iar uneori, atunci cînd trebuie să ne definim, e mai importantă opinia altora decât propriile sentimente, chiar şi pentru noi înşine. Şi sfârşim prin a trage concluzia că, dacă cei pe care-i socotim importanţi consideră că aşa stau lucrurile, intuiţia noastră va fi fost greşită. Aşadar, în ciuda faptului că prin cele ce urmează voi exprima ceea ce am simţit de-a lungul vieţii şi ce simt în momentul acesta, ştiu că va trebui să înfrunt ideea că fiecare dintre voi îmi va judeca purtarea. Să faci aprecieri de valoare e cu mult mai simplu decât să nu le faci. Cum să nu practici sportul ăsta cînd tragem după noi, cusut parcă de trupul nostru, un sac de prejudecăţi care ne însoţeşte în călătoria noastră, peste tot. De fapt, prejudecăţile nici nu ne aparţin şi nici nu venim cu ele de-a gata. Le-am tot înghiţit fără să simţim, zi după zi, încă din copilărie. Să înghiţi acest meniu indigest era pe atunci o simplă chestiune de supravieţuire a copilului; dar în mâinile noastre de adulţi se află cheia cămării ce ascunde alt fel de bucate, care chiar că ne pot ajunge la casa sufletului. În orice caz, adevărul e că prejudecăţile noastre, oricât de mult le-am folosi noi pentru a încerca să etichetăm comportamentul celorlalţi, nu fac decât să strige în gura mare, în stânga şi în dreapta, cine suntem de fapt sau, mai degrabă în cine ne-am lăsat transformaţi. Oricum, prejudecăţile mă interesează doar în măsura în care ne pot face să devenim nişte amărâţi nefericiţi. Poate că tocmai aceasta este esenţa poveştii de faţă. Morala strâmtă şi ipocrită 5 reprezintă centura de castitate a plăcerilor noastre. Există oameni care nu şi-o smulg niciodată, de cele mai multe ori fiindcă aparatul cu pricina nu este prevăzut cu un manual de instrucţiuni. Sunt sigură că dacă am şti cifrul închizătorii care ne ţine încătuşaţi, gropile de gunoi şi de obiecte date la casat ar fi acum pline, ticsite de accesoriile astea inutile. Dar în ziua în care ne-au înlănţuit, au azvârlit afurisitul ăla de cifru al eliberării în groapa dorinţelor şi ne-au lăsat în mod inexorabil înzorzonaţi cu chiloţii pedepsei noastre. Iar în schimbul propriei fericiri, ca premiu de consolare, ne rămâne doar să judecăm, să arătăm cu degetul, să acuzăm, să ne răstignim aproapele, practicând cenzura drept surogat de viaţă.

6125