Titlu Prima zi
Autor Marc Levy
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Prima zi

Când mi-am luat inima în dinţi şi am pus această întrebare, înfruntându-mi sensibilitatea bolnăvicioasă, abia împlinisem zece ani. Profesorul de ştiinţele naturii s-a întors cu un aer abătut, a ridicat din umeri şi a continuat să scrie pe tablă tema zilei, de parcă nici n-aş fi existat. Mi-am plecat fruntea asupra pupitrului, prefăcându-mă că nu bag în seamă privirile răutăcioase şi batjocoritoare ale colegilor, care nu ştiau nici ei mai mult decât mine în această privinţă. Unde încep zorii? Unde se sfârşeşte ziua? De ce este luminată bolta cerească de milioane de stele, fără ca noi să putem vedea sau cunoaşte lumile din care fac ele parte? Cum a început totul? În copilărie, noapte de noapte, după ce adormeau părinţii mei, mă sculam şi mă duceam tiptil la fereastră, îmi lipeam faţa de jaluzele şi scrutam cerul. Mă numesc Adrianos, dar, cu excepţia celor din satul în care s-a născut mama, toţi îmi spun, de multă vreme, Adrian. Sunt astrofizician, specialist în stelele din afara sistemului solar. Am biroul la Gower Court, în incinta Universităţii din Londra, departamentul de Astronomie, dar nu sunt aproape niciodată acolo. Pământul este rotund, spaţiul – curb, şi, pentru a încerca să pătrunzi tainele Universului, trebuie să-ţi placă să te deplasezi, să străbaţi fără încetare planeta, spre locurile cele mai pustii, în căutarea celui mai bun punct de observaţie, a întunericului deplin, departe de marile oraşe. Îmi închipui că ceea ce mă mâna de atâţia ani să renunţ la viaţa obişnuită a majorităţii oamenilor, cu casă, nevastă şi copii, era speranţa de a găsi, într-o zi, răspunsul la întrebarea care n-a încetat niciodată să mă frământe: Unde încep zorii? Dacă astăzi încep să scriu un jurnal, o fac cu altă speranţă: aceea că, într-o zi, cineva o să găsească aceste pagini şi, odată cu ele, curajul de a spune povestea lor. Cea mai sinceră dovadă de umilinţă din partea unui om de ştiinţă este să accepte că nimic nu e imposibil. Astăzi, înţeleg cât de departe eram de această smerenie, în seara când am întâlnit-o pe Keira. Ceea ce am trăit în lunile din urmă mi-a împins la infinit câmpul cunoştinţelor şi a răsturnat toate câte credeam că le ştiu despre naşterea lumii.

7938