Titlu Uniforme de general
Autor Mircea Eliade
Categorie Literatura română
DOWNLOAD PDF
Uniforme de general

Înaintau amândoi în vârful picioarelor, cu mare grijă, și de câte ori
podeaua scârțâia mai puternic, se opreau brusc, ținându-și răsuflarea. Și în
acea clipă, aproape fără să-și dea seama, Ieronim apăsa butonul lămpii de
buzunar și rămâneau pe întuneric.
— Să nu-ți fie teamă, îi șopti când, puțin timp în urmă, se împiedică de o
frânghie pe care nu o putuse vedea și, rezemându-se, ca să nu cadă, de un
dulap, una din uși se deschise încet, scârțâind prelung, ca un geamăt înfundat.
Să nu-ți fie teamă. Nu e nimeni în toată casa...
— Atunci de ce vorbești atât de încet? îl întrebă celălalt.
Ieronim reaprinse lanterna și roti de câteva ori conul de lumină în jurul
băiatului, fără să-l înalțe totuși până în dreptul figurii. Dar nu avea nevoie. O
vedea destul de bine: fața ofilită de licean, cu ochii adânciți nefiresc în orbite,
buzele subțiri și părul tuns scurt, cu un început de breton pe frunte.
— Spuneai că te cheamă Vlad, nu e așa?
— Vlad. Vladimir Iconaru.
— Află de la mine, amice Iconaru, spuse apropiindu-și puțin capul, că
niciodată, nimeni, în nici o piesă de teatru, în nici un roman, în nici o poezie,
nimeni, repet, n-a cutezat să vorbească cu glas normal când se introduce
noaptea în podul unei case străine și se introduce, ca noi, cu un scop bine
Precizat: să găsească lada în care văduva eroului de război, generalul Iancu
Calomfir, a păstrat cu pietate uniformele de gală ale soțului ei; să găsească,
zic, lada, să-i spargă lacătul. Să fure cele două uniforme. Repet, să fure două
uniforme de general.

902