Titlu Agentia Fericirii
Autor Nora Roberts
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Agentia Fericirii

Visase despre moarte. Lumina roşie şi murdară a reclamei cu neon se oglindea în fereastra soioasă, zvâcnind ca o inimă mânioasă. Intermitenţele luminoase prefăceau bălţile de sânge care scânteiau pe podea din întunecate în aprinse, întunecate, aprinse, spintecând încăperea mică şi slinoasă cu reliefuri precise, pentru ca apoi să o condamne la întunecime. Se ghemui într-un colţ; era numai o fetiţă osoasă, cu părul negru şi încâlcit, şi ochi imenşi, de culoarea whisky-ului pe care îl bea el când avea bani de băutură. Şocul şi durerea transformaseră acei ochi, şi acum păreau sticloşi şi orbi, iar tenul avea paloarea gri-cadaverică a leşurilor. Rămăsese cu privirea aţintită, hipnotizată de lumina care clipea, de felul în care clipocea pe pereţi şi pe podea. Şi pe el, făcut grămadă pe podeaua stricată, înecat în propriu-i sânge. În gâtlejul fetei hârâiau abia auzit nişte sunete sălbatice, iar în mâna fetei cuţitul era plin până la prăsele de sânge închegat. Iar el era mort. Ştia că era mort. Simţea duhoarea fierbinte care năvălea dinspre el, infectând aerul. Era o copilă, doar o copilă, însă fiara din ea recunoscu mirosul de care se temea, dar de care se bucura în acelaşi timp. Braţul îi urla de durere, acolo unde el făcuse osul să plesnească. Locul acela dintre picioare o ardea şi mustea de la ultimul viol. Sângele cu care era împroşcată nu era numai al lui. Însă era mort. Se terminase. Acum era în siguranţă. Apoi el întoarse capul încetişor, ca o marionetă pe sfoară, iar durerea se transformă în groază. Ochii lui priviră ţintă într-ai ei, în timp ce fetiţa bolborosea şi se dădea de-a buşilea înapoi, mai adânc spre colţul în care se târâse ca să scape de el. Gura moartă rânji. „N-ai să scapi nicicând de mine, fetiţo. Sunt parte din tine. Mereu. Înăuntrul tău. Pentru totdeauna.

9774