Titlu Umbra lui Casey
Autor Olivia si Ken Harper
Categorie Literatură universală
DOWNLOAD PDF
Umbra lui Casey

Uff,bine că s-a terminat.Gemând,Casey O'-Neil se lăsă să cadă pe bancheta din
cămăruţa de lângă salonul principal de recepţii,îşi întinse picioarele pe un scaun
-nu înainte de a-şi fi descălţat pantofii-şi-şi mişcă degetele uşurată.Simţea
furnicături de la glezne până la genunchi şi,în sus,spre coate.Să-i ia naiba de
pantofi,se gândea privindu-şi îngrijorată degetele care o ardeau.De obicei purta
mocasini,tenişi sau sandale în barete.Pantofii incomozi,din piele,îi nenorociseră
picioarele.Scoase acul din pălărie şi,zâmbind uşurată,o aruncă în cealaltă parte a
camerei.Nu-i plăcuse de la bun început,cu două luni în urmă,când i-o arătase
sora sa.
Modelul îi subţia şi mai mult figura şi aşa destul de ascuţită,iar rozul-pal dădea
buclelor şaten-deschis nuanţe de culoarea morcovului.
Ochii ei,de un verde-deschis de obicei blânzi o priveau cu duşmănie.Ar fi trebuit
să se ridice şi să o ia de acolo,dar nu avea nici un chef.La plecare,probabil,o va
face uitată şi,dacă Bridget o va întreba ce-a făcut cu ea i-ar pretexta că i-o
zburase vântul.Oricum,Bridget nu-şi va aminti cum fusese vremea în ziua în
care se măritase.
Casey îşi încrucişă picioarele,îşi lăsă capul pe spate şi închise ochii.Doar câteva
minute,îşi propuse ea.Avea nevoie de puţină linişte înainte de a se alătura
petrecerii pe care cealaltă soră a ei o organizase pentru cei prezenţi la cununie.
Dar,mai întâi de toate,se gândi ea,trebuie să se repeadă neapărat până acasă şi săşi
schimbe rochia aceea insuportabilă,cu ceva lejer.Sora ei mai mare,Agnes,
va face probabil apoplexie,când o va vedea la petrecere în blugi şi tricou.
Tot corpul îi fu străbătut de o senzaţie ciudată și plăcută.Pleoapele i se
îngreunară şi-şi dădu seama că nu va fi în stare să mai deschidă ochii,oricât ar fi
încercat.I se făcuse somn...somn...somn.
Se trezi câteva ore mai târziu,odihnită şi bine dispusă..Habar n-avea cât dormise
dar puţin îi păsa.Poate Agnes nu i-o fi simţit lipsa,cu toate că nu apăruse deloc la
petrecere.Se ridică de pe banchetă căutându-şi pantofii.În momentul în care
haina căzu pe jos,la picioarele ei,îşi dădu seama că în timpul somnului o învelise
cineva.Se întrebă,încruntată,a cui o fi şi cine o acoperise.
-Bine că n-ai sforăit.

2394