Titlu Unsprezece minute
Autor Paulo Coelho
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Unsprezece minute

Un moment. „A fost odată" este cel mai nimerit mod de a începe o poveste pentru copii, pe cînd „prostituata" e un subiect pentru adulţi. Cum pot scrie oare o carte cu această aparentă contradicţie iniţială? Dar, în fine, cum în fiecare clipă din viaţă sîntem cu un picior în basm şi celălalt în abis, să păstrăm această formulă introductivă: A fost odată o prostituată pe nume Măria. Ca toate prostituatele, se născuse fecioară si nevinovată, iar în adolescenţă visase să-1 întîlnească pe bărbatul vieţii sale (bogat, frumos, inteligent), să se mărite (îmbrăcată în mireasă), să aibă doi copii (care să fie celebri după ce aveau să se facă mari), să locuiască întro casă minunată (cu vedere la mare). Tatăl ei muncea ca negustor ambulant, mama ei era croitoreasă, oraşul ei din interiorul Braziliei avea un singur cinematograf, un centru comercial, o agenţie bancară şi de aceea Măria nu înceta să aştepte ziua cînd Făt-Frumosul ei avea să sosească pe neaşteptate, să-i răpească inima şi să plece cu ea spre a cuceri lumea.

Cum însă Făt-Frumos nu apărea, nu-i rămînea decît să viseze. S-a îndrăgostit prima oară la unsprezece ani, în timp ce mergea pe jos de acasă la şcoala primară din localitate, în prima zi de clasă, îşi dădu seama că nu era singură pe drum: împreună cu ea mergea un ştrengar ce locuia prin vecini şi urma şcoala după acelaşi orar. Cei doi nu schimbaseră nici o vorbă, dar Măria începu să observe că cea mai plăcută parte a zilei erau pentru ea tocmai clipele de pe strada plină de praf, oboseală, cu soarele la zenit, cînd băiatul păşea grăbit, iar ea abia îşi mai trăgea sufletul în efortul de a se ţine după el. Scena s-a repetat mai multe luni de-a rîndul. Măria, care detesta să înveţe şi n-avea altă distracţie în viaţă în afara televiziunii, nu-si mai dorea decît ca ziua să treacă repede, aşteptînd cu nerăbdare fiecare drum la şcoală şi, spre deosebire de celelalte fete de vîrsta ei, găsea că sfîrşiturile de săptămînă erau cum nu se poate mai plicticoase. Cum pentru un copil orele trec mult mai greu decît pentru un adult, ea suferea din plin, zilele i se păreau prea lungi, pentru că nu-i dăruiau decît zece minute cu iubirea vieţii sale şi nenumărate ceasuri pe care şi le petrecea cu gîndul la ea, imaginîndu-şi ce bine ar fi fost dacă ar fi putut sta de vorbă cu el. Şi deodată s-a întîmplat.

2134