Titlu Obsesia
Autor P.C si Kristin Cast
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Obsesia

Visul a început cu o bătaie din aripi. Acum, când mă gândesc, îmi dau seama că ar fi trebuit să înţeleg că-i semn rău, dat fiind că Imitatorii de Corbi puseseră stăpânire pe tot, dar în visul meu era ca un zgomot de fond, cam ca un ventilator care huruie sau ca televizorul dat pe canalul de teleshopping. În visul meu stăteam în mijlocul unei pajişti frumoase. Era noapte, dar chiar deasupra copacilor care străjuiau pajiştea plutea o lună plină, enormă. Aceasta cernea o lumină de un albastru-argintiu, destul de puternică încât să arunce umbre, făcând totul să pară cufundat în apă, impresie accentuată de briza dulce care adia şi făcea firele mângâietoare de iarbă să-mi dezmierde picioarele goale cu mişcări şerpuitoare şi învolburate, amintindu-mi de valurile care se lovesc uşor de mal. Acelaşi vânticel îmi înălţa părul bogat şi negru de pe umerii dezgoliţi şi simţeam ca şi cum mi s-ar fi plimbat o bucată de mătase pe piele. Staţi un pic! Picioare goale? Umeri dezgoliţi? Mi-am coborât privirea şi am scos un ţipăt scurt de uimire. Purtam o rochiţă al naibii de scurtă, din piele de căprioară. Partea de sus avea un decolteu generos în formă de V, era cu spatele gol, aşa că îmi cobora în jos pe umeri, lăsând la vedere o porţiune mare de piele. Rochia era superbă, albă şi împodobită cu franjuri, pene şi scoici, şi părea să scânteieze în lumina lunii. Pe suprafaţa ei erau răspândite mărgeluţe dispuse sub forma unor desene complicate, de o frumuseţe nespusă. Am o imaginaţie dată naibii! Rochia de pe mine mi-a trezit o amintire, dar nu am băgat-o în seamă. Nu voiam să mă gândesc prea intens, pentru că visam! În loc să meditez la clipele de deja-vu, am dansat cu graţie pe pajişte întrebându-mă dacă Zac Efron sau chiar Johnny Depp aveau să apară dintr-odată şi să flirteze cu mine la greu. Mi-am aruncat privirea împrejur în timp ce mă răsuceam şi mă legănam în bătaia vântului şi mi s-a părut că văd umbrele licărind şi viermuind ciudat în copacii uriaşi. M-am oprit şi încercam să privesc cu ochii mijiţi ca să văd mai bine ce se petrecea în întuneric. La cum mă ştiam eu pe mine şi visele mele ciudate, probabil că atârnasem sticle de cola de crengi, ca pe nişte fructe ciudate care mă aşteptau, parcă, să le culeg. Atunci a apărut el.

4662