Titlu Albastru nemarginit, aproape transparent
Autor Ryu Murakami
Categorie Diverse
DOWNLOAD PDF
Albastru nemarginit, aproape transparent

Nu, nu era un avion. Era bâzâitul unei insecte care venea de undeva din spatele meu. Gâza, mai mică decât o muscă, mi s-a învârtit de câteva ori în dreptul ochilor, apoi a dispărut într-un colţ întunecat al camerei. Pe masa albă, rotundă, în care se reflecta becul din tavan, se afla o scrumieră din sticlă. În ea ardea o ţigară lungă şi subţire, cu urme de ruj pe filtru. Pe marginea mesei era o sticlă de vin, în formă de pară. Pe etichetă era desenată o blondă cu un ciorchine de struguri în mână, din care se înfrupta. Lumina din tavan tremura roşiatic pe suprafaţa vinului din pahar. Picioarele mesei se afundau în covorul gros. În faţă era o masă de toaletă, la care stătea femeia, cu spatele ud de transpiraţie, îşi întinse picioarele şi îşi scoase ciorapii negri, rulându-i. — Dă-mi şi mie prosopul. Ăla roz, da? Spunând acestea, Lilly a azvârlit cu ciorapii înspre mine. Abia m-am întors de la serviciu, a mai adăugat, tamponându-şi cu loţiune demachiantă fruntea care-i lucea de grăsime. — Şi dup-aia ce s-a mai întâmplat? a întrebat ea, luând prosopul şi ştergându-se pe spate. — I-am dat să bea, să se mai calmeze puţin. Ştii, nici nu era singur, mai era cu încă doi tipi care aşteptau afară într-un Cedric, şi toţi erau luaţi, că trăseseră aurolac, aşa că i-am dat să bea. Ăsta chiar a fost la şcoala de corecţie? — E coreean tipu'. Lilly se demachia. Şi-a curăţat faţa cu o bucăţică de vată înmuiată într-un lichid cu miros înţepător. Apoi, aplecată către oglindă, şi-a scos genele false ce păreau a fi aripioarele cine ştie cărui peşte tropical. Pe vata folosită rămăseseră urme roşii şi negre. — Ken l-a înjunghiat pe fra-su. Cel puţin aşa cred, că era fra-su. Da' n-a murit, l-am văzut la bar nu de mult. M-am uitat la bec prin vinul din pahar. În bulbul neted se vedea filamentul portocaliu-închis. — Cică te-a întrebat de mine. Nu mai vorbi şi tu cu toţi ciudaţii despre mine!

1613