Titlu Al doilea sex vol 1
Autor Simone de Beauvoir
Categorie Umoristice
DOWNLOAD PDF
Al doilea sex vol 1

Beauvoir şi feminismul. în termeni de economie a pieţei cărţii, Al
doilea sex a înregistrat un succes legendar: tiraje uriaşe şi traduceri în toate
limbile pămîntului, inclusiv în tamilă. în istoria feminismului - indiferent
dacă e vorba de direcţii teoretice care îi contestă tezele - această carte continuă
să beneficieze de autoritatea unui text de referinţă. Propriul raport al
Simonei de Beauvoir cu feminismul se desenează, iarăşi, ca un parcurs. Dar,
mai întîi, ce însemna feminismul, care feminism? Complicat de răspuns, în
anii '50. Să cităm doar încurcătura sociologului Pierre de Visscher care,
incitat de „polemicile rar imparţiale şi în general puţin şi rău informate"
generate de Al doilea sex, avea să declanşeze în epocă o anchetă sociologică
pe tema atitudinilor antifeministe în mediile intelectuale. 1 Străduindu-se să
formuleze un concept clar al feminismului, el invocă dificultăţile pe care le
întîmpinase un studiu abordînd aceeaşi problematică: antecesorul său,
Kirkpatrick, dorise să evite ca răspunsurile subiecţilor să nu transcrie, în
locul atitudinii faţă de conţinutul cultural al feminismului, o atitudine faţă
de cuvîntul „feminism" şi de istoria pe care o implică acest cuvînt, căci „atitudinea,
cuvîntul şi ceea ce s-a făcut din acest cuvînt constituie rar o trinitate
perfect integrată". Pentru a delimita un „pattern", el analizase peste o
sută de rezoluţii oficiale ale unor organizaţii unanim considerate ca feministe
şi lucrări despre feminism, din primii treizeci de ani ai acestui secol.
Rezultatul: 386 de propoziţii distincte! într-un astfel de peisaj multiform, Al
doilea sex urma să joace un rol ordonator: reprezenta în acelaşi timp o
cronologie a feminismului cultural şi activist redactată cu grija de a descrie
instituţii şi spaţii socioculturale diverse şi o antologie de figuri ilustre sau
uitate, dar exemplare. Sintagma „despărţire a apelor" avea să fie de acum
înainte asociată acestei istorii a ideilor şi a femeilor.
însă scriitoarea care abia publicase una dintre cele mai influente lucrări
feministe îşi începuse cartea declarînd încheiată „disputa feminismului" pe
care îl percepea ca pe o „închidere": „Dacă sînt întrebată cum judec astăzi
Al doilea sex, nu ezit să răspund: sînt pentru... N-am nutrit niciodată iluzia
că aş transforma condiţia feminină; ea depinde de viitorul sferei muncii în
lume, nu se va schimba cu adevărat decît cu preţul unei răsturnări a producţiei.
De aceea am evitat să mă închid în ceea ce se numeşte «feminism».
Nici nu am adus remedii fiecărei probleme particulare. însă cel puţin mi-am
ajutat contemporanele să ajungă la conştiinţa de sine şi la conştiinţa propriei
lor situaţii. (...) Dacă această carte a mea le-a ajutat pe femei, a fost fiindcă
ea le-a exprimat şi, reciproc, ele i-au conferit, în schimb, adevăr.

1676