Titlu Noaptea nuntii
Autor Sophie Kinsella
Categorie Comunicare
DOWNLOAD PDF
Noaptea nuntii

Tinerii ! Mereu grăbiţi, neliniştiţi, doritori să aibă toate răspunsurile acum. Mă obosesc, biete făpturi mereu chinuite. Nu vă întoarceţi, le spun mereu. Nu vă întoarceţi. Tinereţea e tot unde‑aţi lăsat‑o şi acolo ar trebui să rămână. Orice merita să luaţi cu voi în călătoria voastră prin viaţă aţi luat deja. De douăzeci de ani le tot spun asta, dar oare mă ascultă ? Pe naiba. Uite încă unul chiar acum. Gâfâie şi‑şi trage sufletul, tocmai ajuns în vârf. Trecut de treizeci şi cinci de ani, aş zice. Destul de arătos, cum stă profilat pe cerul albastru. Aduce un pic cu un politician. Oare asta voiam să zic ? Poate cu o vedetă de film. Nu‑mi amintesc figura lui din vremurile de demult. Nu că ar însemna ceva. În ultimul timp de‑abia dacă‑mi mai recunosc propriul chip când mă uit în oglindă. Îl observ măsurând cu privirea împrejurimile, uitându‑se la mine, cum stau pe scaun sub măslinul meu preferat. — Tu eşti Arthur ? mă întreabă brusc. — M‑ai prins. Îl studiez cu un ochi format. Pare un tip cu bani. Poartă un tricou polo din alea scumpe, de firmă. Probabil c‑ar avea de unde să dea câteva whisky‑uri duble. 8 — Poate vrei să bem un pahar, spun, pe un ton amabil. Întotdeauna e mai bine să aduci vorba de băutură de la început. — Nu vreau să beau, zice. Vreau să ştiu ce s‑a întâmplat. Nu‑mi pot reţine un căscat. Aşa de previzibil ! Vrea să ştie ce s‑a întâmplat. Încă un bancher care trece prin criza vârstei mijlocii şi se întoarce la locurile tinereţii. La locul crimei. Las‑o aşa, îmi vine să‑i spun. Fă stânga‑mprejur. Întoarce‑te la viaţa ta de adult, plină de probleme, n‑o să găseşti răspunsul aici. Dar nu m‑ar crede. Niciodată nu mă cred. — Dragul meu, îi spun blând. Te‑ai maturizat. Asta s‑a întâmplat. — Nu, răspunde grăbit, ştergându‑şi fruntea transpirată. Nu înţelegi. Sunt aici cu un scop. Ascultă‑mă. Înaintează câţiva paşi, o siluetă impunătoare în razele de soare ce se revarsă din spatele lui, cu o expresie hotărâtă pe chipul frumos. — Sunt aici cu un scop, repetă. Nu voiam să mă implic – dar nu mă pot abţine. Trebuie. Vreau să ştiu ce s‑a întâmplat exact…

1328