Titlu Barbati care urasc femeile
Autor Stieg Larsson
Categorie Psihologie
DOWNLOAD PDF
Barbati care urasc femeile

Faptul se repeta în fiecare an. Bărbatul care primise floarea împlinea în ziua aceea optzeci
şi doi de ani. El scoase pachetul din plic şi desfăcu hârtia. Apoi, ridică receptorul şi formă
numărul unui bătrân inspector de poliţie care, după ieşirea la pensie, se instalase în Dalarna,
lângă lacul Siljan. Nu numai că cei doi bărbaţi aveau aceeaşi vârstă, dar ei se şi născuseră în
aceeaşi zi – ceea ce, în contextul actual, putea să pară amuzant. Inspectorul ştia că va primi
acest apel, imediat după venirea poştaşului în jurul orei 11 şi, în vreme ce aştepta, îşi bea
cafeaua. Anul acesta, telefonul a sunat la ora zece şi jumătate. Ridică receptorul, fără să mai
piardă timpul cu vreo formulă de politeţe:
― Presupun că a sosit. Anul acesta, ce floare este?
― N-am idee. O s-o identific. O floare albă.
― Evident, nici o scrisoare?
― Nu, doar floarea. Rama e la fel ca anul trecut. Una dintr-acelea ieftine, pe care le
montezi singur.
― Ştampila poştei?
― Din Stockholm.
― Scrisul?
― Ca totdeauna, litere mari, de tipar. Drepte, scris îngrijit.
Epuizaseră subiectul şi o vreme au păstrat tăcerea.
Inspectorul pensionar s-a aplecat în faţă, sugând muştiucul pipei. Ştia prea bine că celălalt
nu se mai aştepta ca el să pună întrebarea care ar fi făcut să se limpezească lucrurile,
întrebarea de o perspicacitate nebună, care ar putea să arunce o lumină nouă asupra acestei
afaceri. Timpul acela trecuse de o grămadă de ani, iar conversaţia între cei doi bătrâni avea
acum caracterul unui ritual în jurul unui mister pe care nimeni în afară de ei nu mai ţinea să-l
dezlege.
Numele latin al plantei era Leptospermum rubinette (Myrtaceae). O plantă care creşte în
boschete, relativ banală, cu frunze mici, amintind de cele de iarbă-neagră, şi cu floarea albă, de
doi centimetri, dotată cu cinci petale. Lungime totală – în jur de 12 cm.
Putea fi găsită în savană şi în zonele muntoase din Australia, unde creşte sub forma unor
tufe mari, ierboase. Acolo era numită Desert Snow. Mai târziu, o specialistă de la grădina
botanică din Uppsala avea să constate că era vorba de o plantă rară, foarte puţin cultivată în
Suedia. În raportul ei, botanista scria că această plantă era înrudită cu mirtul de apartament şi
că, adesea, era confundată cu verişoara ei mult mai bine cunoscută Leptospermum scoparium,
care se găsea din belşug în Noua Zeelandă. După cum spunea experta, diferenţa consta într-un
număr restrâns de puncte microscopice roşii la marginea petalei, care dădeau florii o uşoară
nuanţă roz.

1485