Titlu Pare sa fie dragoste
Autor Susan Connell
Categorie Literatură universală
DOWNLOAD PDF
Pare sa fie dragoste

Jill Stuart se uită,un moment,fix în ochii lui Max,apoi orizontul îi fură
privirea.Mai avea cel mult cinci minute,până când soarele primăvăratic ar fi
răsărit deasupra comunităţii izolate de pe coasta de vest a Floridei.„Când şi-o fi
pierdut controlul?”Coborî privirea asupra veşmintelor ei sumare,apoi răsuflă
calmă.Dacă ar fi acţionat repede şi cu atenţie,acest fiasco s-ar fi sfârşit înainte ca
cineva s-o fi urmărit îmbrăcată în haine de noapte.Gândurile i-au fost întrerupte
de un lătrat nerăbdător.Tresărind,îşi puse mâna la piept şi făcu un pas înapoi.
Terrierul mic şi alb îi rodea şi trăgea de kimonoul de mătase,dându-se înapoi.
Azi nu era o zi pentru aşa ceva.Mai ales că nu avea chef să-l întâmpine pe micul
Andy.Nici de funeralii banale şi,mai ales,nici de şeful ei,domnul Merriweather,a
cărui specialitate era vizitele surpriză.
-Haide Max! Hai să mergem acasă.Îţi fac cinste.
Scuturându-şi codiţa ca un metronom,Max sărea vesel pe labele din faţă.Apoi se
aşeză cu botul pe labe şi îşi ridică sprâncenele,continuând să se uite la ea.Jill îi
studia mişcările,simţind că situaţia trebuie să se schimbe şi,astfel,tensiunea
exprimată de încruntarea sprâncenelor ei se destinse.Începea să-şi recapete
controlul.Totul avea să fie bine.Avea chef să se joace.Mergea tiptil înainte,spre
Max,vorbind în acelaşi timp autoritar dar şi promiţător.
-Ai dreptate! Vom juca un joc.Vom...Codiţa lui îşi încetini balansul,sări brusc în
patru labe şi se dădu înapoi.Jill încetini şi se lăsă uşurel pe iarba udă de rouă.În
orice secundă îl putea prinde.În orice secundă.
Soarele care începuse să răsară,o surprinse căzută din nou pe gânduri.Se
luminase de ziuă şi ea era încă în hainele de noapte,cuprinsă total de gânduri.
Atenţia îi aţipise din nou.Închise ochii,încercând să-şi pună gândurile în ordine.
„Te rog,vino acasă Max.Îţi voi da tot ce doreşti.Tot ce...”
Căţelul se opri,se uită la ea răsucindu-şi capul şi privind-o cu o curiozitate
crescândă.La fel o privea şi bărbatul de la fereastră.
Cu cafeaua aburind într-o mână şi cu un telefon portabil în alta,Drew Webster îşi
turtea nasul de sticla geamului.

3769