Titlu Portocalele verz
Autor Vitali Cipileaga
Categorie Literatura română
DOWNLOAD PDF
Portocalele verz

Merge cu părul despletit pe străzile curate ale orașului Funchal, inspirând adânc aerul proaspăt și lemnos. În mână ține un coș de culoare albă, din care stau să provoace o avalanșă câteva portocale. Trei bărbați o urmează, ducând cu ei alte câteva lăzi pline. Le-a cules chiar ea o zi întreagă, din livada pe care au plantat-o părinții ei, acum douăzeci și șapte de ani. Ajunge în mijlocul străzii pietonale și lasă cu atenție coșul pe asfaltul încă umed. Scoate din el primul fruct, o portocală coaptă, pe care o strivește latent în bolta fierbinte a palmei. O privește cu ochii ei verzi și umezi, urmărindu-i afluenții oranj prelingându-se accelerat pe braț. Este un ritual solemn de recunoștință adus naturii. De sub coaja fructului curge sângele neamului său și al unui armistițiu de pace încheiat mai bine de două decenii în urmă. Începe să o decojească, apoi mușcă cu sete din ea și mustul dulce-acrișor al portocalei îi revigorează pupilele. Închide ochii, lăsându-se pradă acelei plăceri afrodiziace prin care creează o conexiune sacră cu trecutul, dar mai ales cu cea căreia îi datora totul până astăzi dar, mai ales, de acum încolo. Deschide ochii abia când în jurul ei se aud râsete  de copii. Își amintește pentru ce a venit. Ridică coșul de jos, ia câteva portocale în mână și se îndreaptă spre mulțime. Începe să împartă din fructe, zâmbind inocent și sincer celor din jur. — Portocalele s-au copt. Portocalele s-au copt. Portocalele s-au copt. Repetă întruna fraza cu un entuziasm ingenuu. Face semn și celorlalți bărbați să-i repete gestul, așa încât în doar câteva minute întreaga stradă devine o livadă de oameni ce își purtau recunoscători portocalele în palme. E o tradiție să împartă, în fiecare an de ziua ei, portocale. Însă de data aceasta e mai mult decât atât. Azi e prima zi dintr-o viață furată generații în urmă și returnată prin sacrificiul suprem adus pe altarul iertării. Azi Natura îi zâmbește și îi dă de înțeles că nu va încălca legământul făcut la nașterea ei. Portocalele s-au copt, iar viața continuă să curgă prin venele timpului mai potentă și mai dulce ca niciodată.

3836