Titlu Vuietul muntelui
Autor Yasunari Kawabata
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Vuietul muntelui

Yasuko, soşia lui Shingo, avea şaizeci şi doi de ani. Era deci cu un an mai mare ca el. Aveau un bşiat, pe Shuichi, şi o fatş, Fusako, care avea la rîndul ei doi copii. Yasuko pşrea încş tînşrş. Vşzînd-o, n-ai fi crezut cş e mai în vîrstş decît bşrbatul ei. şi nu fiindcş acesta ar fi arştat chiar atît de bştrîn. Ai fi crezut-o mai tînşrş deoarece aşa se cuvenea, iar aparenşele acestei perechi nu dezminşeau o astfel de supozişie. De altminteri, femeia asta, scundş şi robustş, nu se plîngea niciodatş de sşnştate. Yasuko nu era frumoasş, în tinereşea lor se vedea cît de colo cş ea era cea mai în vîrstş dintre amîndoi; de aceea nici nu-i plşcea sş iasş împreunş cu bşrbatul ei. Shingo nu putea sş spunş de cînd anume imaginea pe care o ofereau ei încetase sş mai contravinş simşului comun, conform cşruia soşul trebuia sş fie cel mai în vîrstş. Sş fi fost dupş ce a împlinit el cincizeci de aniş în general femeile îmbştrînesc mai repede, la ei însş era tocmai pe dos. Anul trecut, cînd intrase într-al şaizeci şi unulea an, Shingo scuipase puşin sînge. Asta îi venea probabil de la plşmîni, dar n-a gşsit de cuviinşş sş facş un examen mai serios, ba nici mşcar nu si-a îngşduit un rşgaz de adevşratş odihnş. Nu-i vorbş, de atunci sşnştatea nu 1-a mai supşrat cu nimic. Ceea ce nu însemna chiar cş ar fi îmbştrînit; dimpotrivş, obrajii îi pşreau mai sşnştoşi ca oricînd. Dupş douş sşptşmîni de şedere la pat, ochii şi buzele lui recşpştaserş coloritul tinereşii. Shingo nu avusese niciodatş mai înainte vreun semn de boalş care sş-1 facş sş se gîndeascş la tuberculozş. Sş scuipe sînge, la şaizeci de ani, asta i se pşruse destul de trist! De aceea, refuzase sş fie consultat de un medic. Shuichi socotise cş nu era decît o încşpşşînare de bştrîn. 6 Yasuko dormea foarte bine, desigur datoritş sşnştşşii sale zdravene. Sforşiturile ei îl trezeau uneori din somn pe Shingo. Obişnuia sş sforşie de cînd era adolescentş; pşrinşii ei încercaserş s-o vindece de acest defect, dar nu izbutiserş. Scşpase de meteahnş atunci cînd se cşsştorise, însş pe la cincizeci de ani a început sş sforşie din nou. în astfel de situaşii Shingo o apuca de nas pe soşia lui şi o zgîlşîia uşor, iar dacş asta nu ajuta la nimic o strîngea de ceafş. Aşa cel puşin povestea el în zilele lui bune. în cele rele, trupul soşiei, alşturi de care trşise atîta amar de vreme, îi producea dezgust. Or, în seara aceea, bştrînul era prost dispus. Aprinsese lumina, privise cu coada ochiului spre faşa lui Yasuko, o apucase de gît, o zgîlşîise. Era transpiratş. Soşul nu-şi mai atingea nevasta decît atunci cînd voia s-o trezeascş din sforşit î constatare ce-i rşscolea un fel de uşoarş compştimire. Luş o revistş lşsatş lîngş marginea pernei, dar cşldura jilavş îl fşcu sş se scoale; împinse uşa glisantş şi se aşezş în genunchi lîngş ea.

817